Reziduu sec este unul dintre lucrurile la care trebuie să fim atenți la cumpărarea unei ape minerale, valoarea acestuia fiind menționată pe eticheta produsului. Însă, chiar dacă este unul dintre cei mai utilizați indici de clasificare a apelor minerale, la nivel mondial, reziduul sec nu este un subiect foarte cunoscut publicului larg, făcând, mai degrabă parte din categoria acelor curiozități despre apă pe care mulți nu le cunosc.
În acest articol îți vom explica ce este reziduul sec și ce impact are pentru sănătate, pentru a ști spre ce produs să te orientezi la raftul din magazin, când dorești să cumperi apă minerală.
Ce este reziduu sec?
Dacă fierbem apa minerală dintr-o sticlă, după ce aceasta se evaporă în totalitate, rămâne în vasul de fiert o grămăjoară albă, de fapt, o pulbere minerală. Cantitatea poate varia de la o apă minerală la alta, în funcție de conținutul acesteia în săruri minerale.
Acesta este, de fapt, nivelul de reziduu sec, care reprezintă cantitatea totală de substanțe minerale (săruri) ce rămâne după evaporarea completă a apei. Este exprimat în miligrame pe litru (mg/L) și include minerale precum: calciu, magneziu, sodiu, potasiu, bicarbonat, sulfat și cloruri. Nivelul de reziduu sec este legat de calitatea apei și reprezintă, așadar, un indicator important în ceea ce privește rolul apei în organism: de a potoli setea, de a hidrata și de a menține viața.
În România, din punct de vedere fizico-chimic, nu există două tipuri identice de apă minerală. Compoziția unei ape este dată de mai mulți factori, incluzând: compoziția rocilor traversate de ea în parcursul subteran, prezența emanațiilor naturale de dioxid de carbon, amestecul cu alte ape. Pe lângă aceste caracteristici ale apelor minerale la sursă, legislația în vigoare permite mici intervenții ale omului, în cadrul procesului de îmbuteliere, cum ar fi introducerea sau scoaterea unor anumite cantități de gaz carbonic.
Tipuri de apă minerală în funcție de reziduu sec
Potrivit Legislației Europene (Directiva 2009/54/CE), apele minerale naturale sunt clasificate în funcție de reziduul fix la 180 grade Celsius. Așadar, sunt patru standarde de reziduu sec:
- Ape cu un conținut foarte scăzut de minerale (sau ape minerale ușoare) – reziduu fix mai mic de 50 mg/L;
- Ape cu conținut scăzut de minerale – 50-500 mg/L;
- Ape cu conținut mediu de minerale – 500-1500 mg/L;
- Ape bogate în săruri minerale – reziduu fix mai mare de 1500 mg/L
În țara noastră nu se îmbuteliază ape minerale din prima categorie, cu mineralizație foarte scăzută. Cea mai mare pondere pe piață o au apele mediu mineralizate, urmate de cele cu mineralizație scăzută, care se numesc și oligominerale, un exemplu fiind apa oligominerală Artesia, iar la distanță de acestea se află apele minerale cu mineralizație ridicată.
În general, apele minerale plate au o mineralizație scăzută, cu câteva excepții, iar apele carbogazoase sunt mediu mineralizate sau puternic mineralizate.
Tipuri de apă minerală în funcție de compoziția reziduului sec
Există o clasificare a apelor și în funcție de compoziția reziduului sec. HG nr. 1020/2005 și directivele europene în domeniu clasifică apele minerale în funcție de concentrația ionilor din apă astfel:
- hidrogencarbonatate (cu un conținut de bicarbonat mai mare de 600 mg/L);
- sulfatate (cu un conținut de sulfați mai mare de 200 mg/L);
- clorurate (cu un conținut de clorură mai mare de 200 mg/L);
- calcice (cu un conținut de calciu mai mare de 150 mg/L);
- magneziene (cu un conținut de magneziu mai mare de 50 mg/L);
- feruginoase (cu un conținut de fier bivalent mai mare de 1 mg/L);
- sodice (cu un conținut de sodiu mai mare de 200 mg/L).
Ține cont și de aceste valori pentru a ști care sunt efectele reziduului sec asupra organismului tău, mai ales dacă folosești apa pentru bebeluși, copii sau pentru persoane cu diverse afecțiuni.
Standardele și limitele admise
O apă sigură pentru consum este cea care este microbiologic pură și care conține o cantitate potrivită de elemente și săruri minerale dizolvate în ea.
Food and Drug Administration (FDA) din SUA cere ca apele minerale să conțină între 500 și 1.500 mg/L de solide dizolvate. În Europa, însă, apa cu orice nivel de mineralizare este considerată „apă minerală”, indiferent de reziduul sec. Astfel, pe baza ghidurilor Organizației Mondiale a Sănătății, valorile optime de reziduu sec în apa potabilă sunt situate între 150 și 300 mg/L.
Există însă indicații cu privire la limitele admise de reziduu sec, astfel:
- În cazul sportivilor, care au nevoie de rehidratare după exerciții fizice intense, au fost consemnate beneficiile apei minerale cu un conținut ridicat de electroliți (sodiu, potasiu);
- În cazul copiilor și vârstnicilor, dar și al persoanelor cu afecțiuni renale, se recomandă apele cu un conținut scăzut de minerale, pentru a evita stresul asupra rinichilor;
- Apa mediu mineralizată se recomandă pentru consum zilnic, pentru hidratare și pentru un aport moderat de minerale;
- Persoanele care au nevoie de suplimentarea aportului de calciu, pentru a susține sănătatea oaselor, sau de magneziu, pentru reducerea crampelor musculare, pot opta pentru apele puternic mineralizate;
Cum măsori reziduu sec
Poți efectua și acasă, simplu și ușor, o analiză de reziduu sec al apei. Pentru măsurarea reziduului sec, cumpără o sticlă de apă minerală și fierbe un litru din cantitate într-un vas curat. Pune vasul pe o plită sau într-un cuptor, la o temperatură de 180°C, până ce apa se evaporă complet. Este important ca apa să se evapore în totalitate pentru ca toate substanțele dizolvate în ea să rămână în vas.
După evaporare, răcește vasul și cântărește-l. Vei afla astfel cantitatea de reziduuri, scăzând din greutatea totală a vasului cu reziduuri greutatea vasului gol. Rezultatul se exprimă în mg/L și reprezintă concentrația de reziduu sec dintr-un litru de apă.
Impactul reziduului sec asupra sănătății
Reziduul sec al unei ape minerale poate avea diferite efecte asupra sănătății, în funcție de compoziția sa și de concentrațiile specifice ale componentelor minerale.
În primul rând, el reprezintă un aport de minerale esențiale:
- calciu, pentru susținererea oaselor și dinților, prevenind osteoporoza;
- magneziu, pentru funcționarea normală a mușchilor și nervilor;
- sodiu și potasiu, pentru echilibrul electrolitic al organismului. Apele minerale cu un conținut moderat de minerale ajută la rehidratare, în condiții de căldură extremă sau după exercițiile fizice intense.
Există însă și câteva riscuri potențiale sau efecte pe termen lung ale unui reziduu sec ridicat. Conținutul de apă minerală cu un conținut ridicat de sodiu poate contribui la creșterea tensiunii arteriale. De asemenea, apa cu un conținut ridicat de sulfați poate avea un efect laxativ și poate provoca tulburări gastrointestinale.
Persoanele cu afecțiuni renale ar trebui să întrebe medicul în legătură cu consumul de apă minerală, pentru că, în cazul lor, apele cu un conținut ridicat de minerale pot afecta rinichii, care ar putea să întâmpine dificultăți în a filtra aceste săruri.
În concluzie, apele minerale pot aduce beneficii semnificative pentru sănătate, asigurând necesarul de minerale esențiale, precum calciu, magneziu, sodiu sau potasiu. Totuși, este important să ții cont de reziduul sec al unei ape minerale, care oferă o imagine de ansamblu asupra conținutului său mineral, pentru a ști dacă apa respectivă este potrivită pentru tine. Reziduul sec joacă un rol esențial în siguranța alimentară, asigurându-te că apa îndeplinește standardele de calitate pentru a fi consumată.
Surse reziduu sec:
National Library of Medicine – Natural mineral waters: chemical characteristics and health effects: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5318167/
National Library of Medicine – Physico-Chemical and Microbiological Differences between Mains and Bottled Water, in an Area in the Central Area of Romania: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9859361/
National Library of Medicine – Comparison of the Mineral Content of Tap Water and Bottled Waters: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1495189/
Societatea Națională a Apelor Minerale: https://www.snam.ro/images/div/directiva-54-2009.pdf